Adevăruri despre trecut: Atenţie, se închid uşile! (@TVR1)
Episod din seria Adevăruri despre trecut (https://goo.gl/RPHP1g), difuzat pe 5 mai la TVR1, în care Roxana Tarhon şi echipa emisiunii ne-au spus povestea metroului bucureştean.
Printre ideile de dezvoltare a capitalei lansate în perioada interbelică s-a numărat şi cea a construirii unei linii de metrou. În Londra se circula prin subteran din 1863; în Budapesta din 1896, ba chiar şi la Moscova exista metrou din 1935. Situaţia era, însă, potrivnică înfăptuirii unei linii de transport subteran în România anilor ’30 – ‘40. A venit şi Cel de-al Doilea Război Mondial, iar peste aceste proiecte s-a aşezat praful.
Bucureştiul nici nu îndeplinea în acele vremuri un criteriu de bază pentru pentru construirea unei linii de metrou: după primul Război Mondial, capitala avea mai puţin de 400.000 de locuitori; înaintea celui de-al Doilea Război Mondial se apropia de un milion şi de-abia în anii 70, depăşeste 2 milioane de locuitori. Abia în acest moment situaţia devine critică: „oamenii muncii” – cum erau denumiţi cetăţenii - nu mai puteau ajunge la timp la serviciu. Se impunea, aşadar, dezvoltarea circulaţiei subterane.
Rămânea, însă, o altă problemă: terenul pe care este amplasat Bucureştiul este destul de nisipos, din cauza apelor care îl străbat. Voinţa politică a fost, însă, mai puternică şi, în 1972 s-a luat decizia ca pe sub cartierele din Bucureşti să circule metroul.
Primul tronson urma să lege fabrica de mașini agricole Semănătoarea de platforma industrială Timpuri Noi. Lucrul a început în septembrie 1975, iar 4 ani mai târziu, în noiembrie 1979, bucureştenii puteau urca în vagoane.
Reţeaua de transport subteran a Bucureştiului se dezvolta, la început, cu o viteză de aproape 2 kilometri pe an. Pare puţin, dar, să nu uităm, era o premieră în România! Muncitorii au căpătat experienţă şi au ajuns repede la un ritm de 4 kilometri pe an. Era incredibil; doar metroul din Ciudad de Mexico înainta mai repede!
În 1989, Bucureştiul avea aproape 60 de kilometri de metrou. Călătoria cu acest mijloc de transport în comun a devenit o obişnuinţă, atât pentru bucureşteni, cât şi pentru cei care veneau în capitală cu treburi.
Realizator Roxana Tarhon
Consultant de specialitate Lavinia Betea
Producător Raluca Rogojină
http://www.facebook.com/fantvr1
http://www.tvr.ro
http://www.tvrplus.ro
http://youtube.com/tvrcanaluloficial
Видео Adevăruri despre trecut: Atenţie, se închid uşile! (@TVR1) канала TVR
Printre ideile de dezvoltare a capitalei lansate în perioada interbelică s-a numărat şi cea a construirii unei linii de metrou. În Londra se circula prin subteran din 1863; în Budapesta din 1896, ba chiar şi la Moscova exista metrou din 1935. Situaţia era, însă, potrivnică înfăptuirii unei linii de transport subteran în România anilor ’30 – ‘40. A venit şi Cel de-al Doilea Război Mondial, iar peste aceste proiecte s-a aşezat praful.
Bucureştiul nici nu îndeplinea în acele vremuri un criteriu de bază pentru pentru construirea unei linii de metrou: după primul Război Mondial, capitala avea mai puţin de 400.000 de locuitori; înaintea celui de-al Doilea Război Mondial se apropia de un milion şi de-abia în anii 70, depăşeste 2 milioane de locuitori. Abia în acest moment situaţia devine critică: „oamenii muncii” – cum erau denumiţi cetăţenii - nu mai puteau ajunge la timp la serviciu. Se impunea, aşadar, dezvoltarea circulaţiei subterane.
Rămânea, însă, o altă problemă: terenul pe care este amplasat Bucureştiul este destul de nisipos, din cauza apelor care îl străbat. Voinţa politică a fost, însă, mai puternică şi, în 1972 s-a luat decizia ca pe sub cartierele din Bucureşti să circule metroul.
Primul tronson urma să lege fabrica de mașini agricole Semănătoarea de platforma industrială Timpuri Noi. Lucrul a început în septembrie 1975, iar 4 ani mai târziu, în noiembrie 1979, bucureştenii puteau urca în vagoane.
Reţeaua de transport subteran a Bucureştiului se dezvolta, la început, cu o viteză de aproape 2 kilometri pe an. Pare puţin, dar, să nu uităm, era o premieră în România! Muncitorii au căpătat experienţă şi au ajuns repede la un ritm de 4 kilometri pe an. Era incredibil; doar metroul din Ciudad de Mexico înainta mai repede!
În 1989, Bucureştiul avea aproape 60 de kilometri de metrou. Călătoria cu acest mijloc de transport în comun a devenit o obişnuinţă, atât pentru bucureşteni, cât şi pentru cei care veneau în capitală cu treburi.
Realizator Roxana Tarhon
Consultant de specialitate Lavinia Betea
Producător Raluca Rogojină
http://www.facebook.com/fantvr1
http://www.tvr.ro
http://www.tvrplus.ro
http://youtube.com/tvrcanaluloficial
Видео Adevăruri despre trecut: Atenţie, se închid uşile! (@TVR1) канала TVR
Показать
Комментарии отсутствуют
Информация о видео
Другие видео канала
“Marea Unire – România, la 100 de ani” - Documentar videoAdevăruri despre trecut: „Homo Eroticus” şi „Arta vândută ideologic” în comunism (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Marile zăpezi (@TVR1)Adevăruri despre trecut: O republică într-o casă - povestea construirii Casei Poporului (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Divorţul în comunism şi povestea echipei Rapid (@TVR1)Adevăruri despre trecut: ARO, zimbrul Carpaţilor (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Staţiunea tineretului - Costineşti (@TVR1)Adevăruri despre trecut: În numele luminii - despre construirea Hidrocentralei Porţile de Fier 1Adevăruri despre trecut: Băutura e temelie - despre ce băuturi beam în comunism (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Fițele epocii de aur (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Cumpărăm sau facem rost (@TVR1)Adevăruri despre trecut: JeRe în Epoca de aur (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Peşte, gheare, nechezol - despre alimentația în comunism (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Dacia, luxul epocii de aur (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Viaţa la ţară (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Operațiunea Sirius (@TVR1)Adevăruri despre trecut:„Alo, cuplajul?” (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Să ne odihnim, tovarăși! - concediile în comunism (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Brigăzile din comunism şi studenţii străini din România (@TVR1)Adevăruri despre trecut: Mirosul epocii de aur (@TVR1)