Lumânări

Salut!

Astăzi voi vorbi despre cel mai întrebuințat obiect de creștinii ortodocși în biserică, voi vorbi despre lumânări, căci anume de aprinderea lor se ocupă cei care frecventează biserica mai rar.

În primele secole ale Bisericii, atunci când creștinii erau prigoniți, ei se ascundeau în catacombe sau mai ales noaptea în casa vreunui creștin.

Pentru a lumina încăperea pentru slujbe erau necesare de multe candele pe ulei și lumânări.
Aceste consumabile erau aduse de membrii comunității.

După ce creștinismul a devenit religia licită în Imperiul Roman, slujbele se oficiau ziua în biserici mari, dar tot ca o continuare a tradiției se aprindeau candele și lumânări.

Neavând deja scopul său inițial, lumânării i-au fost atribuite anumite simbolisme.
Ea simbolizează pe Hristos care este Lumina lumii și cine îl va urma, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții (Ioan 8, 12).

De asemenea, obiceiul de a folosi lumânările în cultul creștin a fost preluat și de la iudeii din Vechiul Testament, care la fel întrebuințau lumânări în anumite rânduieli.

Lumânările din încăpere ne crează o atmosferă pentru rugăciune. Însă aprinderea lumânărilor, care este un gest simbolic fără rugăciuni - este zădarnică.

În timpul rugăciunilor, ne putem folosi de anumite elemente pe lângă lumânări, ca tămâia sau candele. Ele ar putea să ne ajute să fim introduși în această stare de rugăciune, iată de ce ele sunt utilizate și la slujbe.

În ultimii 25 de ani Lumânările au devenit o afacere profitabilă necontrolabilă și netransparentă. O afacere din care unii clerici și-au construit castele.

Lumânarea nu arde păcatele, nu alungă duhurile rele, nu ne apropie de Dumnezeu, nu este un obiect magic, nu face minuni, ea este doar un simbol, nimic mai mult.

Eu nu văd sensul de a cumpăra multe lumânări și a le aprinde în afara slujbelor, adică a rugăciunilor comune.

Iar înainte de slujbă se aprind lumânările și candelele, fără ca să fie transmise în continuu în timpul slujbei lumânări la sfeșnice, unde vreo persoană să joace patience cu lumânări, pe unele aprinzând și pe altele stingând.

Cu siguranță ați auzit că unele parohii nu agreează când cineva vine cu lumânări de la piață sau cumpărate din altă parte.
Nu este secret că vânzarea lumânărilor este un venit pentru parohie, care are cheltuielile sale, mai ales pe serviciile comunale. Iar aducerea lumânărilor din altă parte, nu aduce nici un venit comunității.

Vânzarea lumânărilor nu este o soluție pentru venit parohial. Cea mai bună soluție sunt contribuțiile lunare benevole a fiecărui membru, transparența financiară, astfel ca laicii, membrii comunității să cunoască cheltuielile parohiei și conștient să le acopere. Ei trebuie să simtă că această comunitate este a lor și locașul în care se adună tot este a lor, iar nu un loc în care se prestează servicii.

Nu lumânarea trebuie să ardă, ci inima noastră de dragostea față de Hristos.

Видео Lumânări канала Ortodoxia - 'pentru că așa trebuie'