Memorialul Durerii-SISTEMUL CONCENTRATIONAL(EPISODUL 13)

Sistemul Penitenciar din România: 1945 - 1989
Experimentul temniŃelor şi al muncii forŃate din lagărele şi coloniile
comuniste a însemnat distrugerea clasei politice interbelice, eliminarea elitei
intelectuale, exterminarea unui număr mare de clerici ortodocşi sau greco-catolici
şi, în general, represiunea împotriva tuturor persoanelor care s-au împotrivit
instaurării „democraŃiei populare”. Începând cu martie 1945, Partidul Comunist a
declanşat o teroare sistematică împotriva opozanŃilor politici, reproducând pe
teritoriul României modelul Gulagului sovietic.
DirecŃia Generală a Penitenciarelor – artizanul represiunii carcerale
româneşti
În timpul regimului comunist, în România au existat 44 de penitenciare
principale şi 72 de lagăre de muncă forŃată destinate deŃinuŃilor politici. Ele se aflau
sub coordonarea DirecŃiei Generale a Penitenciarelor (cu toate modificările de
titulatură pe care le-a cunoscut de-a lungul vremii). Alături de conducerea centrală
a DGP, responsabili pentru deciziile referitoare la tratamentul aplicat în locurile de
detenŃie politică erau: comandanŃii de penitenciare, lagăre şi colonii de muncă şi
locŃiitorii lor, precum şi ofiŃerii politici care asigurau reeducarea deŃinuŃilor conform
directivelor partidului comunist.
Locurile de detenŃie din perioada comunistă ar putea fi clasificate în mai
multe categorii, deşi majoritatea deŃinuŃilor a trecut prin cel puŃin două dintre ele.
Tipuri de închisori
Penitenciarele reeducării – caracterizate prin aplicarea metodelor de tortură
în vederea convertirii la ideologia comunistă: Suceava, Piteşti, Gherla, Târgu
Ocna, Târgşor, Braşov, Ocnele Mari, Peninsula.
Închisori de exterminare a elitei politice şi intelectuale: Sighet, Râmnicu
Sărat, GalaŃi, Aiud, Craiova, Braşov, Oradea, Piteşti.
Lagăre de muncă: Canalul Dunăre-Marea Neagră (Peninsula, Poarta Albă,
Salcia, Periprava, ConstanŃa, Midia, Capul Midia, Cernavodă, etc.), coloniile de
muncă din Balta Brăilei.
Închisori de triaj şi tranzit: Jilava, Văcăreşti.
Închisori de anchetă: Rahova, Malmaison, Uranus.
Închisori pentru femei: Mărgineni, Mislea, Miercurea Ciuc, Dumbrăveni.
Penitenciare pentru minori: Târgşor, Mărgineni, Cluj.
Penitenciarele Spital: Târgu Ocna şi Văcăreşti.
Abuzurile şi încălcările grave ale drepturilor omului au fost sistematic
administrate în închisori. Printre ele, meŃionăm:
Metode de tortură. Cele mai utilizate metode de tortură au fost: lovituri aplicate
în părŃile sensibile ale corpului; strivirea unghiilor; smulgerea părului din cap;
bătaia cu lopata; tratarea rănilor cu sare; crucificarea; bătaia sistematică la tălpi cu
cravaşă, obiecte din lemn sau cauciuc; arderea tălpilor la flacără; lovituri cu un
creion mai mare în testicole; bătăi cu saci de nisip. În lagărul de la Valea Neagră
Peninsula, de exemplu, era aplicată “broasca” (după ce se întorceau de la lucru,
deŃinuŃii erau obligaŃi să Ńopăie în poziŃia “pe vine”, cu mâinile pe şolduri, fiecare
Ńinând în spate un alt deŃinut). În lagărul de la Valea Neagră condamnaŃii erau
obligaŃi să stea înghesuiŃi câte doi, o noapte întreagă, într-o cutie fără acoperiş,
etc.
Munca forŃată. CondiŃiile de muncă din lagărele şi coloniile comuniste au fost
dintre cele mai dure. DeŃinuŃii erau puşi să muncească până la epuizare, în
condiŃiile în care normele erau mărite de la o zi la alta iar hrana era un fel terci,
lipsit proteine. Neîndeplinirea normei zilnice atrăgea pedepsirea “leneşului” prin
bătaie la şezutul gol, atârnarea lui cu capul în jos sau aruncarea lui la carceră. La
începutul anilor 1950, în lagăre „lucrau” apoximativ 80.000 de oameni, dintre care
40.000 la Canalul Dunăre-Marea Neagră. De asemenea, lagăre de muncă forŃată
şi centre de deportare au existat în întreaga Ńară, dar cele mai multe se aflau în
partea sud-estică a Câmpiei Române şi sudul Dobrogei (Salcia, Urleasca,
Sălcioara, Jegalia, PerieŃi, Grădina, Satul Nou etc. ).
Izolarea. Deşi dispoziŃiile din Codul penal comunist din 1948 (art. 28-44)
interzic, în genere, separaŃiunea individuală, admiŃînd-o numai pentru condamnaŃii
de drept comun şi numai pentru o perioadă de maximum 2 ani de la începerea
executării pedepsei, în practică condamnaŃii din secŃiile speciale – izolatoare
(„zarca” la Aiud, „neagra” la Sighet şi Jilava, „cazinca” la Suceava, etc.) au
executat pedepse într-o totală izolare, în condiŃii de mizerie şi înfometare.
Cazarea. Un fenomen caracteristic a fost cel al suprapopularii închisorilor. În
cei mai mulŃi ani ai detenŃiei, condamnaŃii politici au dormit pe jos, pe rogojini, în
celule neîncălzite. Spre exemplu, legionarii nu aveau dreptul la pernă şi aşternut.
Majoritatea unităŃilor penitenciare nu erau dotate cu încălzire centrală, temperatura
coborând drastic în celule în timpul iernii.
https://www.iiccr.ro/pdf/ro/investigatii_speciale/sistemul_penitenciar_1945_1989.pdf

Видео Memorialul Durerii-SISTEMUL CONCENTRATIONAL(EPISODUL 13) канала Nume si Prenume