Visit Romania ~ Barajul Vidraru

Va invit la o plimbare pe Transfagarasan pana la Barajul Vidraru.

O lucrare similară ar costa azi 450 de milioane de euro. Comuniștii au cheltuit, în banii de atunci, peste 1,4 miliarde de lei. Dacă vrem să mai construim un baraj în genul celui de la Vidraru va trebui să cheltuim 450 milioane de euro.

Iar dacă, printr-o minune, cineva ar veni cu acei bani, construcția va fi imposibil de demarat pentru că investitorul se va lovi de legislație și de opoziția ecologiștilor.

Unul dintre veteranii de la Vidraru, Paul Gheorghiescu, explică de ce este imposibil: "Acum nu mai poți construi un baraj de felul acesta dacă nu dispui de un bazin propriu. Nu mai ai voie sa inunzi hectare întregi deoarece se schimbă microclimatul zonei. Mai mult, nu se mai pot face capturi de râuri pentru alimentarea acelui lac". La Vidraru s-a inundat o suprafață de 870 de hectare.

La vremea când s-au început lucrările la Vidraru, în 1961, nu s-au luat in considerare aceste lucruri. Trebuia doar pus în aplicare visul liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, care voia o hidrocentrală impresionantă pe râul Argeș. N-a avut norocul să o vadă gata, el stingându-se din viață în 1965.

Urmașul și, totodată, rivalul său, Nicolae Ceausescu, a tăiat panglica pe 9 decembrie 1966. La momentul punerii în funcțiune, barajul de pe Argeș era al cincilea din Europa și al nouălea din lume între construcțiile similare.

Acum, cu cei 166 de metri înălțime ai săi, a rămas pe locul cinci pe continent, dar a coborat pe pozitia 27 în lume. "De 40 de ani nu s-a schimbat nimic. Doar galeria de acces către centrala hidroelectrică", spune Gheorghiescu.

Peste 20 de morti

Visul lui Dej a ucis peste 20 de oameni din 1961 până în 1966. "Când am venit aici, de la Bicaz, nu era decât o cale ferată, o mocăniță. Timp de patru ani am construit drumul de acces. Ne-am adus locomotiva și vagoanele de la Bicaz. Cu ele am cărat piatra pe șantier. Cele mai dure experiente le trăiam iarna. Era extrem de frig. Munceam indiferent de vreme", povesteste un alt veteran, Viorel Dănilă.

Barajul are o grosime la coronament de 6 metri și 25 metri la bază. Este străbătut de 9 galerii orizontale, unde sunt montate aparate care măsoară presiunea, temperatura, deformațiile.

Există, de asemenea, un ascensor care măsoară înclinația. "Barajul ăsta se mișcă atunci când lacul este plin sau gol. Este ca un pod", ține să precizeze Dănilă. În prezent, lucrează zece muncitori la baraj, câte doi pe schimb.

Cea mai mare sperietura

In 1974 s-a produs cel mai mare incident din istoria barajului. "Eram acasă, la București, când am primit un telefon. Mi s-a spus că barajul s-a rupt și că trebuie să mă duc neapărat acolo. Barajul nu pățise nimic, dar căzuse un versant din cauza unei falii de nimeni știută. S-au prăbușit 10.000 de metri cubi de rocă peste un viaduct aflat la baza barajului. Apa a țâșnit cu 600 de metri cubi pe secundă, inundând satele din zonă și unitatea militară ai cărei soldați lucrau la Transfăgărășan", povestește Dănilă. Nu a căzut niciun cap din cauza acelui incident.

"In schimb, noi, inginerii, ne certam tot timpul cu geologii. Ei nu descoperiseră falia aceea. Aveam o vorba răutăcioasă: "Teologii nu știu ce se întâmplă în cer, iar geologii habar nu au ce este în pământ", mai spune Dănilă.

Paul Gheorghiescu, care acum este șeful Serviciului de Inspecție Generală din cadrul Hidroelectrica, afirmă că în ipoteza în care barajul cade într-o secunda și lacul de acumulare este plin, în doua ore viitura atinge 12 metri în Pitesti, oraș aflat la aproximativ 70 de kilometri de Vidraru.

Bucureștiul scapă însă neatins. Acesta a vrut sa menționeze că barajul rezistă la un cutremur de 9 grade și că mai are garanție încă 60 de ani de-acum încolo.

Видео Visit Romania ~ Barajul Vidraru канала costelturc