Podcast: Marius Manole ”E o treabă să nu știi cine ești!”

Invitatul meu de astăzi este actor la Teatrul Național, dar colaborează cu mai multe teatre de stat și independente. Este probabil actorul cel mai prolific din România, este Marius Manole!

Din podcast:
Am avut o perioadă în care am jucat în 25 de spectacole, cel mai mult. Dar, repet, am avut 30 de reprezentații pe lună, adică jucam în fiecare seară, seară de seară, fără nicio pauză.

A fi artist bun nu înseamnă că nu trebuie să fii cunoscut. E o prostie.

Încă mai sunt la nivelul la care plâng când nu-mi iese o repetiție…

Mi s-a întâmplat să dau cu pumnul într-un geam, am spart geamul de nervi, pentru că nu credeam în ideea regizorului și e foarte greu să apari în fața publicului, tu necrezând până la capăt într-un lucru.

Mi s-a întâmplat asta. Aveam un spectacol unde un coleg de-al meu trebuia să bea dintr-o șampanie. Eu aveam o conversație cu un alt coleg, o conversație importantă pentru spectacol și pentru personajul acelui coleg și mi-am dat seama că juma de sală din partea stângă râdea. Oamenii râdeau și nu era nimic de râs. M-am oprit o secundă, m-am uitat să văd ce Dumnezeu se întâmplă. Știi, te uiți, că poate ai prohabul deschis și mi-am văzut colegul care bea șampanie și turna în pahar și le făcea la oameni cu ochiul, se strâmba la ei și ei râdeau și nu mai erau atenți în partea asta. Și m-am dus, am luat sticla de șampanie și am pus-o deoparte, s-a terminat momentul… După care, firește că a venit băiatul și a sărit la bătaie în culise. Sigur că a fost un conflict cum mi-am permis să iau sticla de șampanie. Ce să-i zic, Băiatule, nu era la tine mingea.

Nu se poate! Iei teatrele și vezi că media de vârstă este de 60 de ani. Mama mă-sii, dacă ar fi niște capacități, să zici Sunt niște oameni vii, adaptați, merg la festivaluri în străinătate, se conectează, caută pe net, intră, au discuții cu regizori din străinătate, aduc spectacole, aduc regizori la noi, noi mergem să jucăm acolo, vedem și noi cum se întâmplă lucruri… Dar ei nu fac nimic, nimic, doar își dau semnătura pe niște hârtii... Noi am înaintat o lege în Parlament ca să schimbăm lucrul ăsta și ni s-a spus Ferească Dumnezeu, măi, Manole, voi nu vă dați seama, dar dacă vine unul care a terminat Dreptul și vine un avocat de exemplu sau un inginer care vine și devine directorul tău? Și nu știe nimic despre meseria ta? Așa, și? Vi se pare că merge foarte bine de 30 de ani când au fost numai manageri din cultură? Îl respect pe Caramitru ca actor în continuare, nu am nimic zis.
Adică e un actor mare, e un actor cu experiență. Nu înțeleg de ce vrei să fii director la 83 de ani sau 79 ani sau 78. Nu înțeleg! Să fii și directorul UNITER, să fii și director la Teatrul Național, ai fost ministru, dar cât vrei să fii în funcții? Cât? Adică peste tot, cât, cât? Adică nu ți-e jenă când te uiți în oglindă?

Un cod al bunelor maniere pentru spectator: Într-o sală de teatru și nu într-o sală de teatru cum e Godot sau Green Hours, ar trebui să nu mănânci, de exemplu în timpul spectacolului, doar dacă ai o cădere de glicemie, să zic că ești diabetic și trebuie să desfaci o bomboană că altfel nu se poate. O bomboană, nu o cutie, cum au desfăcut o pungă la Crimă și pedeapsă, de s-a dus Vlad Logigan și le-a smuls bomboana din mână. Noi jucam Crimă și pedeapsă și se auzea așa (ia o pungă și o fâșâie în microfon). Așa – un sfert de oră! Făcea și discret, să nu deranjeze. Deci ar fi indicat să nu mâncăm. Dacă avem sucuri, de exemplu cu gaz, să nu se audă fsss… că e ciudat. Să nu căscăm, chiar dacă ne plictisim. Dacă ne plictisim, plecăm acasă. Mai bine pleacă, decât să aud (cască cu zgomot). Nu mai zic să ne închidem telefoanele. A, și să nu vorbești cu actorii.

Cred că sunt un om aproape bun.

Nu pot să spun te iubesc.

E o treabă să nu știi cine ești. E complicat!

Видео Podcast: Marius Manole ”E o treabă să nu știi cine ești!” канала noi3.life