De Ce Visăm Planete Îndepărtate?

Fraților, dintre toate evenimentele secolului trecut, probabil că unul singur va rămâne pentru totdeauna în scurta listă a celor mai importante fapte omenești. E greu de spus ce anume din secolul XX va mai prezenta interes pentru oamenii care vor trăi peste vreo 500 de ani. Cele două războaie mondiale își vor pierde cu siguranță importanța topindu-se încetul cu încetul în lungul șir de conflicte viitoare. După părerea mea, nici apariția televiziunii nu va fi prea interesantă. Deja e înlocuită, din ce în ce mai repede, de internet. În 500 de ani, e foarte probabil să devină o invenție veche și uitată, o bucată de trivia și nimic mai mult. Nici internetul nu cred că va prezenta așa de mult interes. Până de curând eram de părere că ăsta e apogeul tehnologiei dar, între timp, m-am mai liniștit. Mi se pare destul de arogant să crezi că generația ta a desăvârșit comunicația și că, de acum încolo, oamenii viitori vor îmbunătăți sistemul de acum, fără să-l mai poată schimba vreodată. Puțin probabil să fie așa. Dintre toate evenimentele secolului trecut, cel mai important a fost, cu siguranță, cucerirea spațiului. Nu pentru că a venit la pachet cu sateliți, GPS și rachete performante și nici pentru că am pus telescopul Hubble și alte instrumente de mare precizie pe orbită. Cucerirea spațiului e, de la sine, un eveniment de o importanță colosală.
Pentru prima oară, specia noastră a reușit să-și părăsească carapacea planetară prin propria voință și propriile cunoștințe. Una e când un om oarecare reușește să se înțeleagă mai bine și să-și depășească condiția, alta e când o societate evoluează dintr-un motiv oarecare și cu totul altceva e când niște vietăți mici și nesemnificative găsesc o metodă să-și părăsească planeta. În secunda în care Yuri Gagarin a ajuns, pentru prima oară, în spațiu, toată omenirea a trecut la următorul nivel. Level-Up instantaneu, versiunea 2.0.
Lucian Boia scrie că, în ciuda importanței colosale a cuceririi spațiului, această mare victorie a omenirii a însemnat, însă, și constatarea unui eșec. Am zburat în spațiu, ne-am uitat în jur și...nimic. Nici o navă extraterestră, nici un omuleț verde, nici un zeu, nimic.
„Nici o întâlnire n-a avut loc și probabil nici nu se va petrece. Suntem nevoiți să recunoaștem o evidență: Pământul nostru se înfățișează ca o oază în mijlocul unui vast deșert. Nimeni nu ne așteaptă pe Marte sau pe Venus, nu există nici o altă civilizație în sistemul solar.
Celelalte civilizații - dacă vor fi existând - sunt separate de noi printr-un abis de ani lumină. E justificat să ne gândim că șansele de a intra în contact cu ele - fie și într-un viitor îndepărtat - rămân destul de slabe.”
Adică părăsirea planetei a venit la pachet cu realizarea că suntem singuri, că n-avem vecini, în afară de niște pietre lipsite de viață. Sigur, încă există speranță că poate găsim vreun microb sau ceva bacterie pe undeva dar - și dacă o găsim - nu e cine știe ce consolare. Așa că, dacă tot nu găsim viață inteligentă, ne-am imaginat-o.
Astăzi vom trece în revistă toate fanteziile oamenilor legate de creaturi supranaturale, lumi imaginate, utopii și distopii extraterestre. Povestea pe care urmează să v-o spun e doar un fragment din prima parte a fascinantei cărți „Explorarea imaginară a spațiului” de Lucian Boia. Hai să vedem cum s-au născut extratereștrii.

CARTEA: https://bit.ly/39Hpr14
(din moment ce cartea nu a fost reeditată, vă recomand „Omul altfel”, care tratează același subiect)

Susține conținutul: https://www.patreon.com/zaiafet
ZaiaShop: https://www.zaiashop.ro
Instagram: https://www.instagram.com/zaiafet/
Facebook: https://www.facebook.com/zaiafet
Mail: horia.sarghi@gmail.com

Aparatură Folosită:
Cameră: http://bit.ly/2CRMfNB
Obiectiv 1: http://bit.ly/2XroIwM
Obiectiv 2: http://bit.ly/2KvvJqM

Видео De Ce Visăm Planete Îndepărtate? канала Zaiafet